Gambrinus, povestea berii cu gust de Bucuresti interbelic
Istoria marcii Gambrinus se confunda timp de aproape un secol cu a Bucurestiului.
Renumita initial datorita celebrei berarii deschise de Caragiale inainte de primul razboi mondial, Gambrinus si-a consolidat notorietatea dupa ce comunistii sa produca marca de bere la fabrica Grivita din apropierea Garii de Nord. In prezent, nici berea si nici beraria, aflata in prezent intr-un stadiu avansat de degradare, nu se mai bucura de renumele de alta data.
Berea bucurestenilor in comunism
Gambrinus nu este nici pe departe o denumire autohtona, fiind numele unui rege legendar din Flandra care, conform traditiei, a inventat fabricarea berii si este protector al berarilor. Din acest motiv, denumirea Gambrinus este intalnita la mai multi producatori si marci de bere din Cehia, Belgia, Germania, Franta sau SUA.
Fabrica de bere Grivitia din Bucuresti, cea care a produs mai bine de 50 de ani marca de bere Gambrinus, are o istorie mult mai indelungata decat cea mai bauta bere a sa. Fabrica a fost construita de un investitor neamt in 1869, pe un teren cumparat pe Calea Grivitei. Dupa moartea sa, fabrica ajunge in proprietatea fratilor Czell, antreprenori sasi din Sibiu.
Fratii Czell demareaza lucrari de modernizare si marire a capacitatii de productie, dar, ramasi in criza de lichiditati, transforma in 1911 compania in societate anonima pe actiuni. In primul razboi mondial, cand Bucurestiul a fost ocupat de germani, fabrica a fost descompletata de numeroase utilaje, folosite pentru productia de explozibili si armament.
Dezvoltarea fabricii a continuat si in perioada interbelica, pentru ca in al doilea razboi mondial fabrica sa fie din nou afectata, de data aceasta de bombardamentele aliate din aprilie 1944. Fabrica a fost puternic lovita, fiind distrusa sectia de fermentare. Productia a fost mult diminuata, scazand continuu char si dupa terminarea razboiului.
Dupa venirea comunistilor, afacerea a fost nationalizata in iunie 1948, unitatea fiind numita Fabrica de bere Bucuresti – intreprinderea Grivita. “Unul dintre responsabilii vremii, om simplu cu origini sanatoase si cunoscator al popularei marci Berea Leului a decis ca leul sa fie emblema noii intreprinderi”, explica Claudiu Lazar, group brand manager al Heineken Romania. “Tot atunci a fost lansata si marca Gambrinus, si ca o recunoastere a renumelui berariei cu acelasi nume de pe strada Brezoianu”.
Chiar daca noua intreprindere a fabricat mai multe marci de bere, Gambrinus a fost cea mai longeviva. Marca a devenit de succes, atingand un maxim al vanzarilor in 1994. Vanzarile au scazut insa in urmatorii ani, pe fondul regresului pietei.
Marca Gambrinus a fost mai intai cumparata in 1998 de un fond de investitii, care a incercat repozitionarea si transformarea acesteia intr-o marca nationala. In 2000, atat fabrica Grivita, cat si marca de bere au fost cumparate de catre compania Brau Union din Austria. Dupa aceasta preluare, maximul istoric de vanzari al marcii a fost inregistrat in anul 2003, cand marca a cunoscut si cea mai mare arie de distributie.
Tot in anul 2003, Brau Union a fost achizitionata de catre grupul olandez Heineken. Noul proprietar a decis restructurarea productiei grupului din Romania, una dintre masurile luate fiind si inchiderea fabricii din Bucuresti, in noiembrie 2005. Din acet motiv, productia berii Gambrinus a fost transferata catre celelalte Fabrici ale Heineken din Romania, Craiova, Constanta, Miercurea Ciuc si Hateg.
Predecesorul PET-ului, Gambrinus la 1 litru
Berea Gambrinus era renumita in anii ’90 si pentru faptul ca se putea gasi in sticla de 1 litru, apreciata de multi dintre romani. Producatorii fabricii au intuit atunci cererea pentru articole ambalate care sa ofere o cantitate mai mare din produsul respectiv.
Aparitia berii la PET, ambalaj care a inceput sa fie utilizat inclusiv in cazul marcii Gambrinus, a condus la renuntarea la sortimentul de bere Gambrinus la 1 litru.
In prezent, Gambrinus, care are o cota de aproximativ 2% din piata berii din Romania, potrivit reprezentantilor Heineken. Berea este pozitionata ca o marca populara, care se adreseaza persoanelor cu venituri mici si mijlocii.
Claudiu Lazar explica succesul marcii de bere de-a lungul timpului, prin faptul ca Gambrinus devenit o “combinatie de legenda prin numele brandului, istoricul boem al berariei Gambrinus si povestile spuse de carciumarii vechi despre calitatea berii produsa in fabrica din Calea Grivitei”.
Berarie deschisa de Caragiale
Gambrinus a fost, de asemenea, numele pe care dramaturgul Ion Luca Caragiale l-a dat berariei pe care a deschis-o in 1901 vis-a-vis de fosta cladire a Teatrului National de pe Calea Victoriei, care a fost distrusa al doilea razboi mondial de bombardamentele americane. Beraria si-a continuat existenta si dupa plecarea lui Caragiale la Berlin, functionand in acelasi loc pana la inceputul anilor ’40, cand cladirea in care functiona a fost demolata.
In timpul razboiului, localul s-a mutat la intersectia Bulevardului Elisabeta cu Strada Brezoianu in cladirea hotelului Palace, devenit dupa razboi Hotel Cismigiu. Beraria a rezistat in acest loc de-a lungul intregii perioade comuniste, fiind unul din locurile de referinta pe harta Bucurestiului din aceasta perioada. Localul a fost inchis insa dupa Revolutie. Ca urmare a riscului seismic ridicat, cladirea monument istoric in care a functionat si beraria a fost evacuata.
Primarul Traian Basescu a retrocedat in 2001 cladirea fostilor proprietari, care au vandut-o in 2005 dezvoltatorului imobiliar Hercesa. Compania a anuntat ca vrea sa pastreze doar fatada cladirii si sa reconstruiasca interiorul, urmand sa redeschida atat hotelul, cat si beraria Gambrinus. Criza a amanat insa planurile spaniolilor, astfel ca beraria care a potolit setea bucurestenilor timp de aproape un secol ramane in continuare inchisa. Sursa: Mihail Tanase – Capital
