Povestea lautarului Zavaidoc, cel care avea sa schimbe numele celebrului restaurant Ciresica in renumele “La Zavaidoc” si care semna la 1926 primul contract cu renumita Casa de discuri Columbia, ne este readusa aminte de Adevarul.Marin Teodorescu alias Zavaidoc, s-a nascut la Pitesti, la 8 martie 1896, dar s-a consacrat in crașme din Capitala. Se spune ca generalul Traian Mosoiu l-a numit astfel, numele fiind un derivat de la regionalismul „zavaidoaca” ce insemna „neastamparat, nazdravan, energic si vesel”.
Marin a mostenit talentul de la tata sau, Tanase Teodorescu, lautar, violonist si tambalagiu. Tanase isi tinea copiii aproape la nunti si petreceri. In afara de Marin, familia Teodorescu ii avea si pe Vasile si Zoe. Cei trei copii vor infiinta la Bucuresti Taraful Zavaidoc, dupa inceperea Primului Razboi Mondial.
Marin si Vasile se vor inrola in armata, in Regimentul 44 Infanterie, ca voluntari si, ca sa aline suferintele bolnavilor, sustineau programe artistice.
„Livretul militar ne spune ca avea inaltimea de 1,56 m si 80 kg, si, ca semnalmente, o cicatrice la buza, par negru si ochi caprui”, sunt cateva date despre lautar la Centrul Cultural Pitesti.
Dupa razboi, Bucureștii infloresc si Zavaidoc prefera sa distreze lumea in localuri, nu la Opera, acolo unde il vedeau multi. Avea nevoie de bani sa-si intretina familia.
Ajunge sa cante in Ungaria, Bulgaria, Paris (la Expozitia Universala din 1937 insoteste delegatia romana). „Prin 1925-1926, Zavaidoc semneaza primul contract cu Casa de discuri Columbia si scoate apoi disc dupa disc”, potrivit Centrului Cultural Pitesti.
Discurile aparute la celebra casa contin slagarele „De cand m-a aflat multimea”, „Dragostea e ca o raie”, „Foaie verde spic de grau”, „Marie si Marioara”, „Pe deal”, „Pe la Cornatel” sau vestitul „Cantec al lui Zavaidoc”, l-au transformat intr-un cantaret avut, cu o avere considerabila.
A devenit concurentul lui Cristian Vasile, Jean Moscopol, Maria Tanase, Titi Botez, Gion, Dorel Livianu, Mia Braia ori Petre Alexandru.
„Ciresica de langa Cismigiu, restaurantul cu gradina si balcoane in care petrecea ,,boema geniilor in devenire”, dupa cum scrie Constantin Olariu in cartea “Bucurestiul monden” (Editura Paralela 45), ajunsese sa fie cunoscut, pentru calatorii cu tramvaiul, ca statia Zavaidoc. Vatmanul striga: ,,Da-te, neamule, jos, c-am ajuns la Zavaidoc!”.
La Ciresica, Zavaidoc a cantat nopti de-a randul “Sa mananci peste batog/ Si sa-ti cante Zavaidoc”, era cantecul. Localul a fost numit in vreme, cu admiratie, “La Zavaidoc”.
Curtat de cele mai frumoase femei, Zavaidoc se casatoreste prima data la 43 de ani, cu Constanta, mai tanara cu 15 ani. Dupa fetita lui Constanta, cand i s-a nascut al doilea copil, pe care l-a botezat tot Zavaidoc, s-a plimbat intr-o sanie prin tot Pitestiul si a ciocnit cu toti trecatorii. Niculina a fost a treia odrasla a marelui lautar.
In 1944, bombardamentele il prind la Bucuresti. Fericirea nu tine mult pentru ca Zoe, sora sa, moare in resedinta distrusa de nemti. Ruinat, fara casa, cu trei copii si cu grija nepoatelor orfane, marele Zavaidoc este rapus de boala, face nefrita, iar ultimele clipe le traieste in chinuri groaznice. Moare in 1945 si este inmormantat la Manastirea Cernica.
