4 august 1932. Protipendada Bucurestilor a avut neasmuita ocaziune de a asista la o seara de o deosebita virtuozitate muzicala, cari a incins sangele latin al spiritului nostru balcanic in furtunoase tangouri, sguduind din temelii stabilimentul localului Vulpea Rosie din strada Selari, no.16, aflam de pe interbelic.metropotam.ro.In intunecimea si decorul intim al restaurantului, intr-o seara caniculara de august, bohema clientela fidela, informata de gura binecuvantata a targului si de cea a gazetelor, se adunase in par pentru a’l asculta pe tanarul Ignacio Corsini, unul dintre cei mai apreciati cantareti ai insoritei Sicilii, adoptat de natia argentiniana si supranumit deja in cercurile de aficionados de tango ” El caballero cantor”.
La inceput timide, cuplurile de la mese au ascultat intr’o liniste de nu mai sbarnaia nici musca recitalul pasional al cantaretului, cari, dovedind un subtil simt de show-man, a invitat galant pe una din elegantele doamne din primele randuri la un tango clasic, la cari n’a lipsit nici sensualul trandafir ros-aprins. Vazand acestea, junii prezenti in adunare, pentru a nu se afla mai prejos, si’au invitat la dans partenerele, dovedind ca sangele latin apa nu se face, in ciuda fluviilor balcanice cari l’au spalat de’a secole.
Cand chitara a inceput primele acorduri ale binecunoscutei sansonete Zaraza a dlui Benjamin Tagle Lara, pe cari si artistii nostri locali o incearca timid prin localuri dela o vreme, niciun sgomot nu a mai perturbat emotia cantaretului de pe scena, dar prin adunare a trecut un fior electric mut, ce a facut sa sdrangane pana si geamurile de cari copiii din mahalaua Lipscanilor stateau cu nasurile lipite admirativ.
A fost o seara de neasemuit in istoria sentimentala a acestei veri deosebit de caniculare, a carei fierbinteala a fost placut accentuata de tumultul muzical indraznet al cantautorului Corsini intr’un un spectacol cari a durat pana la primul cantat al cocosului, spre bucuria birjarilor ce asteptau deja primii musterii ai diminetei palide pe caldaramul inca arzator al cheiului dambovitean.
Ignacio Corsini – Milonga Triste de bezpiero
