Spiritul intreprinzator si ideiile innovative l-au ajutat pe Dumitru Marienscu sa-si sporeasca veniturile, astfel ca in 1877 in timpul Razboiului de Independenta are idea de a lua in arenda fabrici de spirt si de a vinde alcoolul pentru ingrijirea ranitilor. Cu banii obtinuti va cumpara un domeniu langa Bucuresti in comuna Bragadiru (acesta este momentul in care isi ataseaza si numele de Bragadiru) unde va construi prima fabrica de alcool rafinat.
Dorinta de a-si dezvolta afacerile, precum si succesul inregistrat cu fabrica de alcool, il fac pe Dumitru Marinescu sa se orieteze catre industria berii, mai ales ca la acea vreme in Bucuresti nu existau decat doua fabrici de bere ambele patronate de doi nemti (Luther si Oppler). Astfel ca la sfarsitul secolului al XIX-lea cumpara un teren in apropiere de Piata Principesa Maria, pe Calea Rahovei unde va construi o fabrica de bere. Noile afaceri incep sa se dezvolte rapid ajungand sa-si subcalseze rapid rivalii directi din afacerile cu bautura din hamei. La scurta vreme dupa ce a deschis noua afacere se hotaraste sa construiasca o locuinta pentru el si familia sa chiar langa Fabrica de Bere Bragadiru.
Proiectul pentru noua resedinta a familiei la care se adauga un Palat Cultural destinat muncitorilor din fabrica pentru recreere si petrecerea timpului liber urma sa fie realiazat de acelasi architect care proiectase si fabrica de bere, germanul A. Schucker, un recunoscut architect in Bucurestiul sfarsitului de veac al XIX-lea. Noul Palat a fost conceput ca o cladire cu trei corpuri in care existau: o sala mare de bal ce putea fi transformata oricand intr-o sala de teatru, concerte sau spectacole, o biblioteca, numeroase magazine, popicarie etc. Ideea de a realiza un spatiu de recreere pentru angajatii sai i-a fost influentata oarecum de concurentii din afaceri nemtii Luther si Opller care aveau gradina de vara sau sala de spectacole destinate angajatilor pentru petrecerea timpului liber.
Palatul va deveni in scurt timp un important centru cultural al capitalei. Numeroase baluri, petreceri, serate sau concerte desfasurandu-se intre zidurile palatului. Dupa moartea ctitorului sau Dumitru Marinescu Bragadiru, urmasii sai vor infiinta in cadrul Palatului Banca Bragadiru- Rahova dar si Cinematograful “Aida.”. Istoria palatului continua sa fie cusuta cu fir aurit pana in vara anului 1948 cand Fabrica de Bere Bragadiru este nationalizata de catre regimul communist si transferata in fabrica de Bere Rahova. Averea familiei este confiscata iar Palatal este transformat in Casa de Cultura Lenin a sectorului V, cativa ani mai tarziu in Palatal Bragadiru se va muta si oficiul de Stare Civila al sectorului V.
Palatul continua sa functioneze ca si Casa de cultura pana la Revolutia din 1989. Apoi un con de umbra si nepasare se abate asupra sa. Nu putine sunt personele care plimbadu-se prin zona au regasit palatal in ruine, nu putini sunt aceia care nici nu stiau pe langa ce ruine pasesc. Imediat dupa caderea comunismului cladirea a fost revendicata, insa pana la solutionarea dosarului a fost a nimanui. In 2003 cladirea a fost retrocedata proprietarilor de drept, urmasii directi ai lui Dumitru Marinescu Bragadiru. Acestia reusind sa faca din ruine Palatul de odinioara.
Astazi Palatal Bragadiru este un importanta centru monden, petreceri, baluri caritabile dar si concerte sau spectacole au loc intr-o cladire care candva era un loc de recreere pentru angajatii fabricii de bere Bragadiru
www.bucurestiivechisinoi.ro/.
