Li se tăiau mâinile, erau trimişi la ocnă ori la mănăstire sau erau condamnaţi la moarte. De astfel de pedepse aveau parte infractorii din Bucureştii secolelor al XVIII-lea şi al XIX-lea. Pentru anumite nelegiuiri, însă, conform legilor date de Matei Basarab, primeau câteva sute de toiage peste tălpi, în public.
Bârfeli şi vorbe de ocară la adresa mamei, individ care s-a făcut preot fără hirotonisirea cuvenită, forţarea unuia de a trece la o altă religie, bătaie cu încercare de asasinare, neanunţarea bolnavilor de ciumă, luare ilegală de bani sau pâre mincinoase sunt doar câteva dintre infracţiunile pentru care s-au dat bătai cu toiagele, potrivit istoricului George Potra.Una dintre bucureştencele pedepsite astfel a fost Zoiţa, în 1794. Femeia s-a plâns domnului de mama sa dar, dupa ce spătarul a analizat situaţia în teren, a reieşit din spusele vecinilor că, de fapt, Zoiţa se comporta urât cu mama sa.
Pentru a da o lecţie, domnitorul a decis să fie bătuta cu 20 de toiage „să se părăsească de reaua purtare”
Bătut fiindcă a uitat să anunţe un caz de ciumă
Un alt caz amintit de George Potra în „Din Bucureştii de ieri” este cel din fosta mahala Mihai Vodă, unde un ofiţer nu anunţase boala şi ulterior moartea unui bucureştean în timpul epidemiei de ciumă.
Aflând domnul Alexandru Moruzi (foto), a dat ordin ca acesta sa fie pedepsit cu 20 de toiege, iar apoi să fie timis la mănăstire, iar cazul său a fost dat drept exemplu în toate mahalalele.
Fals preot, pedepsit în faţa bisericii
Şi un viitor preot a primit această pedeapsă. În aşteptarea hirotonisirii, Vasile Nuţul a slujit în câteva rânduri la liturghii. Păcat grav, a considerat mitropolitul Dosithei, care l-a înstiinţat pe domnitor.
Acesta a decis să primească 100 de toiege peste tălpi chiar în faţa bisericii unde slujise fără a avea drept, iar apoi să fie trimis în surghiun la mănăstirea Căldăruşani.
Acelaşi domn decide să-l „certe” cu 100 de toiege pe Petre croitorul fiindcă ar fi incercat să-l creştineze cu forţa pe un copil de evreu, în 1795.
Şi vătaful de pescari din vremea lui Alexandru Moruzi a avut parte de aceeaşi pedeapsă.
Potrivit istoricilor, Mihalache ar fi luat bani pe nedrept de la pescarii care aduseseră raci în oraş, iar pe unii i-ar fi şi bătut. Se intâmpla la 1800.
Pentru fapta sa, vătaful a fost lovit cu toiegele de o sută de ori peste tălpi, fiind nevoit să le plătească dublu pescarilor cărora le luase bani.
200 de toiege de la Kiseleff
Cazuri asemănătoare s-au înregistat şi în Moldova şi restul Munteniei, unde au fost bătuţi cu toiagele călugării mincinoşi, hoţii de făină şi scandalagii.
Ultimul caz din Bucureşti de bătaie cu toiage, amintit de istorici, este din timpul generalului Kiseleff.
El a decis ca tâlharii care i-au atacat la vânătoare pe doctorul Tavernier şi pe prietenii săi să fie trimişi la ocnă, nu înainte de a primi 100 de toiege.
Dacă în timpul bătăii își recunoșteau fapta, erau iertaţi de restul loviturilor, însă nu şi de pedeapsa cea mare care urma, mai notează istoricul Potra.
www.adevarul.ro/.
